Pădurile Letoniei spun o poveste a rezistenței, transformării și adaptării la schimbările politice, sociale și de mediu. Un nou studiu, Factorii determinanți ai schimbărilor în materie de terenuri forestiere, gestionare și politici în Letonia: Peste un secol de tranziții, publicat în Copaci, păduri și oameni, explorează modul în care schimbarea regimurilor politice și a guvernanței au modelat una dintre cele mai bogate națiuni europene în păduri.
Folosind cadrul analitic PESTEL, care examinează factorii politici, economici, sociali, tehnologici, de mediu și juridici, autorii urmăresc șase perioade istorice cheie, de la Imperiul Rus și începutul independenței la ocupația sovietică, tranziția de după 1991 și eventuala aderare la Uniunea Europeană.
Rezultatele lor? Factorii politici și economici au dominat în mod constant deciziile de gestionare a pădurilor, influența lor modificându-se odată cu evoluția sistemelor de guvernanță din Letonia.
Sub ocupația sovietică și pe timp de război, pădurile Letoniei au fost supuse exploatării și degradării ecologice. De la recâștigarea independenței și aderarea la UE în 2004, țara a făcut progrese semnificative în direcția unei guvernanțe durabile a pădurilor. Instituțiile democratice, tehnologia modernă și politicile de mediu ale UE au promovat transparența, reîmpădurirea și protecția biodiversității.
În prezent, pădurile acoperă mai mult de jumătate din teritoriul Letoniei, jucând un rol crucial în economia țării și în cadrul european Green Deal. Cercetarea evidențiază faptul că, deși se presupune că schimbările climatice sunt factorul dominant care influențează resursele biologice, deciziile politice și instituționale trebuie, de asemenea, să fie luate în considerare ca forțe decisive.
Cazul leton subliniază o lecție europeană mai largă: sprijinirea unei dezvoltări adaptabile și durabile necesită recunoașterea tuturor factorilor determinanți, de mediu și de altă natură.
Pentru a citi articolul integral: https://doi.org/10.1016/j.tfp.2025.101015