Europe-LAND este un proiect european de cercetare, finanțat de Programul Horizon Europe al Uniunii Europene. Cu o durată de peste 48 de luni, 13 partenerdin 12 state membre ale UE (Germania, Grecia, Estonia, Danemarca, Portugalia, Italia, România, Polonia, Letonia, Slovacia, Austria, Republica Cehă).
În plus, doi parteneri asociați (Finlanda, Lituania) sunt implicați în Europa-LAND.
Facilitarea intervențiilor specifice pentru utilizarea terenurilor în Europa prin extinderea înțelegerii noastre asupra a ceea ce determină și motivează deciziile de utilizare a terenurilor, pentru a obține o viziune națională, regională și paneuropeană care să sprijine obiectivele politice, cum ar fi atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și conservarea biodiversității.
În Europa-LAND, vom urmări un set de analize la nivel național (de exemplu, armonizarea datelor fragmentate) și anchete privind utilizarea terenurilor, puse în aplicare de opt studii de caz locale în calitate de demonstranți, precum și consolidarea capacităților cuprinzătoare pentru a identifica, dezvolta, testa și pune în aplicare instrumente integrate pentru a îmbunătăți înțelegerea factorilor care stau la baza deciziilor privind utilizarea terenurilor, precum și sensibilizarea și implicarea părților interesate cu privire la schimbările climatice și provocările legate de biodiversitate în Europa.
Europe-LAND va măsura modul în care actorii de la diferite niveluri organizaționale utilizează terenurile și ce determină comportamentul acestora. Acest comportament va fi explorat în continuare prin analizarea procesului decizional care stă la baza comportamentului, a factorilor care influențează procesul decizional și a rolului schimbărilor climatice și al provocărilor legate de biodiversitate atunci când se decide modul de utilizare a terenurilor. Vom analiza viitoarele modele preconizate de utilizare a terenurilor, comparând, de asemenea, situațiile trecute și actuale, precum și tendințele viitoare. Adăugând o dimensiune calitativă suplimentară prin intermediul unei analize empirice a studiilor de caz Europe-LAND, vom construi și testa un cadru conceptual de telecuplare pentru a analiza strategiile de utilizare a terenurilor. În cele din urmă, o cutie de instrumente dedicată va permite părților interesate de proiect, cum ar fi factorii de decizie politică, autoritățile, agențiile de reglementare, federațiile agricole și organizațiile agricole, inginerii din domeniul amenajării teritoriului, ONG-urile și alții, să identifice, atât în termeni spațiali, cât și temporali, modul în care acțiunile planificate pot afecta utilizarea actuală și viitoare a terenurilor într-o anumită regiune.
Sintetizarea, promovarea și extinderea rezultatelor proiectului vor fi asigurate printr-un set solid de acțiuni de informare, comunicare și extindere, precum și de consolidare a capacităților pentru a reduce decalajul dintre teorie și inovațiile practice. Europe-LAND va motiva părțile interesate să se implice activ în acțiunile de consolidare a capacităților din cadrul proiectului pentru a dobândi noi cunoștințe, pentru a crește gradul de conștientizare a schimbărilor climatice și a provocărilor legate de biodiversitate și pentru a învăța despre abordările inovatoare în vederea unei utilizări mai durabile a terenurilor și a gestionării terenurilor în întreaga Europă.
Europe-LAND urmează o abordare metodologică care permite corelarea analizelor la nivel național cu exemple locale concrete. Prin intermediul abordărilor participative, consorțiul va dezvolta un cadru de evaluare cuprinzător bazat pe aspecte ecologice, climatice, sociale, economice, tehnice și politice, care vizează să permită o planificare și o strategie adecvate de utilizare a terenurilor în ceea ce privește schimbările climatice și politica de mediu.
Ne împărțim activitatea într-un set de pachete de lucru, așa cum este descris mai jos:
- WP 1: Coordonarea, gestionarea și administrarea proiectului (Responsabil: Universitatea de Științe Aplicate din Hamburg)
- WP 2: Evidențierea comportamentului de utilizare a terenurilor agricole și a factorilor determinanți ai acestuia în Europa (Responsabil: Universitatea din Copenhaga)
- WP 3: Conștientizarea din spatele deciziilor de utilizare a terenurilor legate de schimbările climatice și biodiversitate (Lider: Institutul de Geografie al Academiei Române)
- WP 4: Cartografierea viitoarelor modele preconizate de utilizare și acoperire a terenurilor în conformitate cu obiectivele pe termen lung (Responsabil: Universitatea din Letonia)
- WP 5: Sprijinirea eforturilor de atenuare și adaptare la schimbările climatice și de elaborare a politicilor în domeniul biodiversității (Responsabil: Universitatea slovacă de agricultură din Nitra)
- WP 6: Setul de instrumente EUROPE-LAND: Explorarea dinamicii utilizării viitoare a terenurilor (Responsabil: Universitatea Aristotel din Salonic)
- WP 7: Informare, comunicare, amplificare și consolidarea capacităților (Responsabil: Universitatea de Științe Aplicate din Hamburg)
Semănând cu un element transversal, au fost selectate opt studii de caz din diferite părți ale Europei, cuprinzând rezervații ale biosferei și platforme LTSER. În timp ce rezervațiile biosferei se aseamănă cu situri pentru testarea abordărilor interdisciplinare în vederea înțelegerii și gestionării schimbărilor și interacțiunilor sistemelor socio-ecologice, cercetarea pe termen lung a ecosistemelor este o altă componentă esențială a eforturilor la nivel mondial de a înțelege mai bine ecosistemele. Studiile de caz ale Europe-LAND, care oferă o acoperire adecvată a diferitelor regiuni europene, servesc la ilustrarea unei game largi de contexte și variabile de utilizare a terenurilor din care se pot extrage lecții valoroase pentru utilizarea durabilă a terenurilor. Faceți clic pe filele de mai jos pentru a afla mai multe despre fiecare regiune studiată.
LTSER Regiunea Eisenwurzen, Austria (AUT)
Regiunea de studiu Eisenwurzen, care se întinde pe o suprafață de 5 904 km2, prezintă peisaje diverse, variind de la câmpii în nord la munți alpini în centru (până la 2 445 m altitudine). Cu o climă continentală, temperaturile variază de la -1,1 °C la 9,6 °C, iar precipitațiile anuale variază de la 730 mm la 2 202 mm. Utilizarea terenurilor este variată, cu producție agricolă intensivă în nord și păduri și pășuni importante în zonele colinare și muntoase.
Cuprinzând 91 de municipalități și 311 243 de locuitori, regiunea are zone de așezare concentrate în nord și sud, cu centre socio-economice în jurul Steyr și Wieselburg. Regiunea se remarcă prin turismul axat pe experiențe în natură, găzduind două parcuri naționale (Kalkalpen și Gesäuse) și geoparcul natural Steirische Eisenwurzen. Având rădăcini istorice în mineritul fierului, turismul din regiune pune accentul pe "Eisenstrasse" (drumul fierului) și pe tradițiile cabanelor de munte, recunoscute ca patrimoniu cultural UNESCO din 2018. Provocările includ emigrarea din zonele muntoase, abandonarea terenurilor agricole izolate și trecerea la producția ecologică. Schimbările climatice au un impact asupra regiunii, prelungind sezonul de vegetație și punând în același timp probleme prin creșterea numărului de evenimente extreme care afectează agricultura.
Parcul Național Krkonoše Mts. National Park, Cehia (CZE)
Munții Krkonoše, aflați la granița dintre Cehia și Polonia, sunt o insulă montană izolată în mijlocul câmpiilor și dealurilor din Europa Centrală. Legile și procesele naturii, combinate cu exploatarea economică a peisajului de către om de-a lungul secolelor, au creat un mozaic excepțional de variat de medii - pădurile Krkonoše (ecosistemul dominant, în special arboretele de molid), pajiștile și zonele umede de la poalele și pantele munților, pajiștile alpine cu flori sălbatice, pajiștile alpine și ecosistemul unic al tundrei arctice-alpine relicte de pe cele mai înalte culmi. Pentru a păstra marea valoare naturală, Parcul Național Krkonoše a fost declarat în 1963. Misiunea Parcului Național Krkonoše este, pe lângă îndeplinirea obiectivelor de protecție pe termen lung, și utilizarea acestui teritoriu pentru activități turistice prietenoase cu natura, în moduri care să nu intre în conflict cu protecția pe termen lung a parcului național.
Natura și peisajul Munților Krkonoše au fost marcate de secole de prezență umană. Cândva un centru al agriculturii montane, declinul pastorației la mijlocul secolului al XIX-lea a dus la transformarea cabanelor de munte în cabane de vacanță. La peste 1000 m, sunt prezente cabane de munte și cabane izolate, în timp ce clădirile rezidențiale sunt grupate în stațiunile montane și împrăștiate pe pante. Astăzi, Munții Krkonoše sunt o zonă populară pentru turismul de vară și de iarnă. Locația sa, accesibilitatea ușoară și infrastructura turistică bună fac din acesta unul dintre cele mai vizitate cinci parcuri naționale din lume. În ciuda statutului de parc național, este necesar să se aibă grijă de zonă. Gestionarea și intensitatea îngrijirii variază în diferite părți ale Munților Krkonoše, luând în considerare zonele de protecție desemnate.
Județul Saaremaa, Estonia (EST)
Comitatul Saaremaa, unul dintre cele 15 comitate ale Estoniei, se întinde pe 293.832 ha, incluzând Saaremaa (2.673 km²) și insule mai mici precum Muhu, Ruhnu, Abruka și Vilsandi. În 2022, aceasta găzduia 31 292 de persoane, 2,4% din populația Estoniei. Insulele din vestul Estoniei sunt câmpii joase cu calcar ca rocă de bază, cu habitate specifice precum alvare și pajiști împădurite. Practicile tradiționale de gestionare au decăzut, ceea ce a dus la creșterea excesivă a habitatelor, care fac acum obiectul unor eforturi de restaurare. Regiunea se mândrește cu zone protejate și cu o valoare naturală ridicată, cu cel mai mare procent de agricultură ecologică din Estonia. Se are în vedere crearea unei rezervații a biosferei UNESCO.
Datorită naturii sale unice, regiunea pune accentul pe activitățile economice durabile, în special agricultura ecologică și turismul, pentru a păstra valoarea naturală și a susține veniturile locale.
Rezervația Biosferei Schorfheide-Chorin, Germania (GER)
Rezervația biosferei Schorfheide-Chorin, una dintre cele mai mari zone protejate din Germania, cu 1 291 km², a fost desemnată Rezervație a biosferei UNESCO în 1990. Partea de nord din Uckermark este predominant teren arabil cu multe lacuri, în timp ce partea de sud-vest este caracterizată de soluri nisipoase și peisaje împădurite. O treime din zonele forestiere ale rezervației biosferei sunt acoperite de păduri mixte de fag aproape naturale, intersectate frecvent de mlaștini și elemente de peisaj deschis.
Regiunea se confruntă cu un climat de tranziție între temperat-oceanic și subcontinental, cu temperaturi medii anuale de 8-9°C și precipitații anuale între 480 mm - 580 mm, fiind una dintre cele mai uscate regiuni din Germania. Eforturile de conservare au prevenit modificări substanțiale ale vegetației și au facilitat creșterea numărului de mamifere mari, în special a lupilor. Zonele umede și corpurile de apă joacă un rol crucial în menținerea echilibrului ecologic și servesc drept habitat pentru diverse specii de plante și animale, precum și ca un important rezervor natural de carbon. Recunoscute ca un paradis al păsărilor, pădurile, zonele umede și corpurile de apă din rezervație atrag atât specii locale, cât și migratoare, făcând din aceasta un punct de popas vital pentru păsările migratoare.
Pădurea Białowieża, Polonia (POL)
Pădurea Bialowieza, situată la granița dintre Polonia și Belarus, este un complex forestier unic care se întinde pe 1 250 km² (580 km² în Polonia). Este ultimul de acest fel din Europa de câmpie, având păduri vechi extinse și ecosisteme diverse. Desemnat sit al patrimoniului mondial UNESCO în 1979, acesta evidențiază ecoregiunea terestră a pădurilor mixte din Europa Centrală.
Pădurea susține rețele alimentare complete cu populații mari de mamifere și carnivore. Diferiți factori, inclusiv zonele protejate, provocările demografice, dezvoltarea economică, zonele protejate cu norme restrictive, dezvoltarea turismului și calitatea solului, influențează utilizarea viitoare a terenurilor. Părțile interesate, cum ar fi autoritățile forestiere, autoritățile parcurilor naționale, societatea locală, administrațiile locale, locuitorii, ONG-urile și turiștii, au interese diverse. Instrumentele adoptate în trecut la nivel național și regional urmăreau să abordeze problemele sociale și de mediu.
Rezervația Biosferei Castro Verde, Portugalia (POR)
Rezervația biosferei Castro Verde, care se întinde pe o suprafață de 567,2 km² în interiorul Portugaliei de sud, prezintă un mozaic peisagistic spațio-temporal, perfect adaptat la compoziția ecologică a teritoriului și la activitățile umane care au loc acolo Agricultura și creșterea animalelor sunt vitale pentru caracteristicile culturale și de mediu ale regiunii, cu vaste culturi cerealiere și pășuni cunoscute sub numele de stepe cerealiere. Acest agroecosistem, înrădăcinat într-o relație milenară între om și natură, este amenințat din cauza problemelor ecologice și a factorilor economici. De asemenea, această regiune include o industrie minieră, în special mina Neves-Corvo, care oferă locuri de muncă și stimulează economia locală.
În ciuda vulnerabilității, stepele cerealiere adăpostesc o biodiversitate bogată, găzduind păsări stepă pe cale de dispariție, cum ar fi avutul mare, avutul mic și cerberul mic. Studiul de caz se concentrează pe înțelegerea impactului măsurilor de agromediu asupra producției agricole și biodiversității din rezervație. Analiza datelor istorice, inclusiv 30 de ani de la primul plan zonal din Portugalia, implică construirea unei baze de date geografice din imagini de teledetecție, hărți de acoperire a terenurilor și informații privind parcelele de teren. Studiul urmărește să estimeze serviciile ecosistemice și biodiversitatea trecute, actuale și viitoare în diferite scenarii de utilizare a terenurilor, de gestionare și de schimbare climatică. Metodologiile participative vor identifica așteptările viitoare, amenințările antropice și interacțiunile dintre om și viața sălbatică, contribuind la acțiuni de sensibilizare.
Insulele Brăila, România (ROM)
Insula Brăila este situată în sud-estul României, între brațele principale ale fluviului Dunărea. Zona de studiu acoperă aproximativ 97 000 de hectare și include două zone distincte: o zonă predominant agricolă, Insula Brăilei Mari (peste 71 000 de hectare) și o zonă umedă protejată, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei (24 100 de hectare).
Insula Brăilei Mari a suferit modificări semnificative ale utilizării/coperii terenurilor în perioada comunistă prin transformarea zonelor umede în terenuri agricole. În prezent, terenurile arabile reprezintă peste 72% din suprafața totală, aici aflându-se cea mai mare fermă agricolă din Europa (peste 56 000 ha). Două comune împart suprafața insulei, cu o populație de aproximativ 3.500 de locuitori (2023). Agricultura este principala activitate economică, culturile predominante fiind cele cerealiere.
Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este o zonă umedă de importanță internațională inclusă pe lista RAMSAR (din iunie 2001) și un sit Natura 2000 din 2008, cu un peisaj dominat de ecosisteme acvatice (lacuri, mlaștini interioare, corpuri de apă) și forestiere. Principalele activități sunt turismul, navigația, activitățile recreative/sportive, pescuitul și activitățile pastorale. Peste 90% din suprafața totală a Parcului Natural Balta Mică a Brăilei este proprietate de stat, restul fiind proprietate privată.
LTSER Trnava, Slovacia (SK)
LTSER Trnava este situat în sud-vestul Slovaciei, cuprinzând un oraș (Trnava) și 22 de comune rurale pe o suprafață totală de 364 km². Trnava servește drept centru administrativ al județului și este un centru pentru populație, comerț și industrie. LTSER în sine caracterizează o zonă marcată de activități industriale și agricole intensive, dând naștere unor provocări de mediu specifice, cum ar fi un grad ridicat de contaminare a mediului și procese de degradare care afectează terenurile agricole.
O preocupare de mediu notabilă este utilizarea celor mai fertile soluri pentru construirea de parcuri industriale, ceea ce reprezintă o amenințare semnificativă la adresa stabilității ecologice a regiunii. Zona se confruntă cu un grad scăzut de stabilitate ecologică, subliniind necesitatea practicilor durabile și a gestionării mediului.